---

Practicam asocierea de culturi sau plante din mai multe motive, precum: crestera productivitatii, maximizarea utilizarii spatiului, controlul bolilor si daunatorilor, polenizare, creerea unui habiat pentru insecte benefice etc., avantaje care tin de fapt de superioritatea unui sistem mixt, cu biodiversitate, in comparatie cu monocultura. Practic majoritatea speciilor de plante cresc mai bine in compania altor specii decat in monocultura. Biodiversiatea are un efect sinergic cumulativ, astfel cu cat numarul de specii implicate (si mai ales diversitatea functionala) este mai mare, cu atat beneficiile sunt mai mari; diferentele sunt maxime pe masura ce progresam de la numere mici la numere mari.

---

Avantajul biodiversitatii in culturi mixte

Spre deosebire de monoculturi, unde plantele concureaza pentru resurse folosind aceleasi strategii, avand practic putina varietate genetica, intr-o policultura, cel putin intr-un sistem natural, expresia diverselor trasaturi este plastica si plantele se diferentiaza si dezvolta complementaritate in exploatarea resurselor si relatii de colaborare care le completeaza necesitatile. Ca sa nu incarc textul si discursivitatea, am prezentat aici mai multe despre relatia dintre competitie si colaborare in mediul natural.

Asa cum stim din investigarea ecologiei ascunse a solului, o comunitate de plante contribuie printr-o diversitate de exudati si materie organica la buna hranire a unei retele biotice puternice si sanatoase din sol, care o sustine inapoi. Radacinile comunica prin intermediul retelei fungice, prin care se pot transmite nutrienti si semnale chimice. Orice planta care are un avantaj functional (fixator de azot, acumulator dinamic de minerale, atragerea de insecte benefice, derutarea daunatorilor etc.) ajunge sa il imparta si cu vecinii.

Asocierea dintre ierburi (cereale) si fixatori de azot (leguminoase in general) a fost bine documentata. Ierburile sunt bune captatoare de nutrienti, acopera bine solul si suprima germinarea semintelor de buruieni, iar fixatoarele de azot sunt asadar “nevoite” sa produca in plus, deoarece pot pune la schimb excesul de azot prin reteaua miceliului, astfel incat sistemul format din asocierea celor doua este superior oricareia dintre cele doua monoculturi. Imaginati-va ce se intampla daca introducem si alte grupe de plante: plante cu frunze late sau cu alta arhitectura desupra solului pentru a capta mai eficient energia solara; plante care tolereaza vreme mai calda sau mai rece, mai umeda sau mai uscata, sau pur si simplu plante care se dezvolta la maxim in perioade diferite ale anului; plante care concentreaza nutrienti, acumulatori dinamici sau simple radacinoase Practic fiecare avantaj functional individual, temporar sau nu, duce la prosperitatea si rezilienta sistemului.

Pe langa aspectele aspectele metabolice mentionate, care se resimt direct in cantitatea de biomasa produsa, se adauga si alte “servicii ecologice” imbunatatie precum fertilitatea si agregarea solului, calitatea apelor, crearea de habitat pentru insecte benefice, atragerea de polenizatori si pradatori, derutarea daunatorilor sau atragerea lor “in capcana” unor specii mai putin sensibile, creerea de microclimat prin umbrire sau acoperirea solului, controlul buruienilor, reciclarea azotului, inmagazinarea de carbon in sol etc.

---

Ce spun cercetarile stiintifice despre biodiversitate

Exista doua programe de cercetare majora care au studiat intensiv si pe o durata lunga de timp biodiversitatea la nivelul ecosistemului pajistii, unul in Cedar Creek, Minnesota USA si unul in Germania – Experimentul Jena.  Ca sa nu incarc textul si discursivitatea, am inclus aici cateva fragmente relevante si deosebit de interesante despre importanta biodiversitatii in productivitatea ecosistemelor naturale.

---

Relevanta biodiversitatii in agricultura

Abordarea ecologica dovedeste fara urma de indoiala ca productivitatea (inteleasa ca biomasa) si alte aspecte benefice cresc o data cu biodiversitatea intr-un cadru natural, astefel incat nu doar ca productivitatea policulturilor cu diversitate mare este in medie superoara celei mai bune dintre monoculturi inca din primul an, dar in cativa ani (fiindca in mediul natural cresc specii perene) fiecare policultura depaseste cea mai buna monocultura. Practic rata de dezvoltare a policulturilor este de departe superioara chiar si celei mai performante dintre monoclturi. (Iar in timp indelungat monoculturile sunt afectate de “oboseala solului” care nu mai poate sa sustina cresterea speciei respective.)

Cu toate acestea, extrapolarea concluziei ca policulturile sunt mai productive decat monoculturile in cadrul sistemelor de productie in camp, cu comunitati artificiale si plante domesticite perfectionate (in agricultura adica) este inca subiect de dezbatere si studiile sunt din ce in ce mai dificile pe masura ce indexul diversitatii creste.

---

Culturi verzi in monocultura v policultura

Obiectul dezbaterii sunt culturile verzi, unde se pot practica monoculturi, doua culturi asociate sau culturi mixte, folsind aproape aceleasi specii curente, si ne intereseaza biomasa. Agronomii atrag atentia asupra faptului ca plantele de cultura sunt anuale, prin urmare nu avem efecte cumulative de-a lungul anilor, si ca doar faptul ca in medie productivitatea creste o data cu diversitatea (in principal de functii ale plantelor), nu este un rezultat suficient de interesant. Insasi compararea productivitatii dintre policulturi si monoculturi este un subiect mai complicat decat pare, fiindca putem compara medii sau maxime, ceea ce da nastere la diverse moduri de interpretare. Agronomii sustin ca doar supraproductia trangresiva (cand policultura intrece cea mai buna dintre monoculturi) este relevanta, deoarece acesta este lucrul care il face pe agricultor sa decida daca sa semene o policultura sau cea mai performanta dintre specii in monocultura.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Modelul teoretc avansat ar fi ca in policulturi productivitatea celei mai performante specii este diluata de prezenta altora mai putin productive, diferenta poate fi compensata de efecte sinergice generate de biodiversitate dar nu poate fi recuperata in intregime, decat in cazuri in care sunt diversi factori limita, cum este cazul asocierii cerealelor cu leguminoasele in soluri sarace, cand se produc intotdeauna supraproductii transgresive fata de monocultura.

Inainte de a trage concluzia este bine sa ne gandim la cateva aspecte. Stim ca atata timp cat exista factori limita, adica nu evem un teren irigat si fertilizat, plantele dintr-o policultura se vor diferentia, vor efectua schimburi si vor coopera – efectul sinergetic al biodiversitatii. Acest lucru este cu atat mai relevant cu cat conditiile de mediu sunt mai fluctuante si mai capricioase, biodiversitatea le atenueaza. Monoculturile trebuie incluse intr-o rotatie a culturilor, altfel ele nu sunt sustenabile, iar aceasta rotatie trebuie bine studiata fiindca diverse monoculturi influienteaza microbiota din sol, de ex. intr-o monocultura de brassice micorizele “fac foamea”, bacteriile fixatoare de azot scad in numar daca nu sunt prezente leguminoase. Inevitabil nu putem folosi cea mai productiva monocultura ani de-a randul, si atunci este realist sa consideram productivitatea medie a monoculturilor.

---

Vrem biodiversitate

Biodiversitatea are efecte benefice in orice domeniu: diversitatea microbiologiei din sol, a plantelor, a insectelor, pasarilor si animalelor, diveristatea de ingrediente in compost, diversitatea de alimente pe care o consumam etc.

---

Este clar ca daca vrem sa folosim de biodiversitatea ca sa imbunatatim performanta sistemelor noastre argicole trebuie sa reflectam putin. Practic “mestesugul” consta in selectionarea si aranjarea elementelor cu scopul de maximiza efectele benefice dorite si de a le limita pe cele nedorite. De la sisteme mici la sisteme mai mari si mai complexe, integrarea unei cat mai mari diversitati (de plante, arbori, animale, si chiar ecosisteme) isi poate merita “bataia de cap” a analizei, planificarii si implementarii: cum aranjam speciile de arbori intr-o livada sau padure gradina, cum formam comunitati de plante (guilde), cum formam o policultura in camp, cum aranjam plantele cultivate in gradina, cum combinam gradina si livada (sau alt sistem productiv cu arbori), cum combinam ogorul si pasunea, cum integram animalele in livada etc.

Despre cum asociem culturile sau plantele in gradina, am prezentat aici.

---