Gradina minimala in permacultura

Intre foraging si horticultura


Am ajuns sa practic, de-a lungul mai multor ani, o forma de gradina minimala, frugala, permaculturala, mai aproape de foraging decat de horticultura. Si nu e indoiala ca, undeva in trecutul nostru gradina si salbaticia erau mult mai apropiate.

Nu voi sustine ca acest fel de gradinarit ar rezolva in intregime problema hranei, dar cred ca poate fi o piesa importanta a unui puzzle datorita unor puncte forte foarte interesante pe care voi mentiona mai tarziu. Si acesta este si motivul pentru care, desi de fapt ma intereseaza orice forma de a face agricultura sustenabil, gradina minimala are un loc al ei. Si mai trebuie sa mentionez ca nu este de fapt nimic profund original in gradina mea frugala. Dincolo de o adaptare foarte buna la contextul meu de mediu si de viata, nu fac decat sa actualizez un concept deopotriva vechi si nou. Figuri cu greutate si autori consacrati, dar si gradinari cu experienta, au propriul lor inventar de plante preferate, adaptate propriului context (uneori numite chiar plante ale permaculturii).

Gradinile la care ma refer sunt pur si simplu cateva terenuri marginale curatate temeinic de vegetatia salbatica anterioara, mulcite si necultivate (adica fara sapat, prasit etc.), unde intretin plante comestibile nepretentioase, majoritatea perene sau plante care se autoinsamanteaza.

Aici veti gasi o galerie cu gradinile in iunie anul trecut. In primele luni de vara, gradina este la apogeu, inainte de uscaciunea verii…


Drumul spre gradina minimala

Pe-un cicior de plai, pe-o gura de rai…

Am inceput aventura gradinaritului avand (doar) cateva notiuni de permacultura bine insusite si am invatat din experienta proprie, din aproape in aproape. Daca non-cultivarea solului (am vorbit aici despre nebunia aratului) si folosirea mulciurilor sunt aspecte usor de inteles si de adoptat, modul de folosire al plantelor, dincolo de principii generale precum modul de asociere si utilizarea niselor, este un aspect pe care l-am invatat si integrat in timp incercand sa fac diadnosticul si sa imbunatatesc performanta gradinilor. Nu toate plantele sunt la fel…..

De ce am ales sa nu folosesc compost sau sa nu imbunatatesc fertilitatea solului? Acum inteleg cu sigurata mai bine plantele, fertilitatea solului si relatiile dintre cele doua decat acum 10 ani cand nu numai ca accesul la informatie era mai mic, dar si permacultura si alte domenii ale agriculturii sustenabile erau putin cunoscute si explorate chiar si in vestul Europei. Acum inteleg clar ca cei care cultiva cu succes plante uzuale in straturi fara sapa si-au construit prin effort constient o fertilitate deosebita a solului care sustine crestea intensiva a plantelor cultivate. Si ca gradina minimalista, intretinuta cu effort si energie minima este pur si simplu un alt fel de gradina decat modelul obisnuit.

Am descoperit rapid ca majoritatea plantelor cultivate nu se descurcau bine in gradina mea minimala: fie primavara era prea scurta pentru culturi de primavara, fie apa prea putina, fie fertilitatea solului modesta. Traiesc intr-o zona de munte, chiar pe culme, acolo unde Bill Mollison spune ca nu e practic sa amplaezi casa, din mortive de eroziune, uscaciune, vant. Fertilitatea solului si insusi profilul solului nu sunt grozave, terenurile cultivate sunt usor terasate, dar in general ajungem destul de repede la piatra. Verile sunt secetoase si nu imi permit niciodata vara sa ud gradina.

In lipsa unor cunostiinte mai avansate si a disponibilitatii de a face eforturi mai mari, am ales calea rezistntei minime. Am observat ce merge si ce nu si am ajuns sa fiu interesata de orice este comestibil si ar creste in gradina mea “prin voia cerului”, fara sa muncerc suplimentar pentru a crea “condiitii de puf”. Am inceput cu plante obisnuite de cultura si am renuntat la ele pe masura ce am gast plante specifice nisei – fiindca nu toate partile gradinii mele sunt la fel. Acesta este un tipar de dezvoltare practic si recomandabil oricui nu se chiar grabeste si nu ii sunt accesibile totalitatea plantelor neceare. Nici astazi “panza” nu este completa, dar cel putin am un numar rezonabil de specii pe care le voi inmulti si, fireste, in fiecare an am obiceiul de a experimenta macar ‘cateva’ specii noi.


Am ajuns in timp sa apreciez cateva categorii de plante: plantele perene, plantele anuale care se autoinsamanteaza, plantele care au fost candva undeva cultivate si au cazut in desuetudine (‘ierburile uitate’ – ca sa folosesc un concept consacrat) si plantele care au fost culese intens in trecut din flora spontana in diverse culturi. Aceste categorii nu sunt neaparat distincte si majoritatea plantelor sunt perene.

Imi amintesc si acum de vorbele lui Rakesh, ma plangeam ca nu ii merge foarte bine salatei, ca e mancata de limacsi, si mi-a spus ca daca am probleme cu cresterea salatei pentru salata, inseamna ca am o problema de imaginatie….

Majoritatea plantelor pe care le cultiv au real potential, dar nu se gasesc in hrana noastra curenta, si majoritatea nu sunt nici macar prea cunoscute. Sincer nu este greu de trecut peste aceasta bariera culturala, practic orice este comestibil si usor disponibil poate fi integrat.


Avantajele unei gradini minimale

Gradina minimala (termenul l-am gasit relativ recent la Patrick Whitefield – “The Earth care Manual – A Permaculture Handbok for Britain and Other Temperate Climates”) are cateva puncte forte: necesita putin timp si energie pentru intretinere, contribuie la diversificarea dietei noastre prin alimente bogate in special in minerale si vitamine, este complementara gradinii traditionale ca perioada de recoltare. In plus, plantele perene sunt foarte rezistente la boli si daunatori si contribuie la protejarea solului, la captarea si reciclarea nutrientilor din sol primavara devreme cand solul este foarte umed si predispus la “spalare”.

Este in realitate ciudat si trist ca din 30 000 specii de plante comestibile si 7 000 de specii cultivate candva undva in lume, doar 170 mai sunt astazi cultivate (incluzand ceaiuri, bauturi si condimente) si doar 30 specii ne furnizeaza 95% din calorii si nutrienti – dintre care 40-60% in reprezinta doar 3 culturi: graul, porumbul si orezul. Diversitatea are un rol esential in santatea noastra. Un organism uman sanatos include comunitati intregi de microorganisme care lucreaza in folosul nostru si putem extrapola usor ceea ce stim despre biodiversitate in natura si agricultura: monoculturile creaza dezechilibre si sunt atacate usor de boli si daunatori, iar biodiversitatea sporeste performanta si rezilienta sistemului.

Ati auzit probabil de dieta mediteraneana si despre virtutiile ei, insa putini oamani stiu ca in jurul Mediteranei au existat traditii puternice de valorificare a florei spontane. O mancare traditionala de primavara dintr-un sat dintr-o zona sub-alpina a Italiei, numita “pistic”, putea incorpora pana la 56 de elemente din flora spontana (Maurizio Paoletti, “Pistic, Traditional Food From Weatern Friuli, N.E. Italy”).

Majoritatea zarzavaturilor perene sunt mai dense in nutrienti decat cele anuale cultivate, deoarece in procesul de domesticire, am selectat pentru recolte cat mai mari si nutrientii au ajuns sa fie diluati. De asemenea, o planta perena are mult mai multe sanse de a colabora intens cu mycorize si de a avea astfel acces la un alt nivel de nutritie.

O gradina minimalista este probabil cel mai eficient mod de a gradinari, deoarece inputurile in materie de energie, timp si materiale este foarte mic. Cu cat o planta este mai aproape de salbaticie, cu atat ea isi porta singura de grija, este competitiva si isi obtine nutrientii prin procesele naturale din sol fara a avea nevoie de asisteta noastra. Spre deosebire de ele, plantele noastre anuale de cultura au fost selectionate si imbunatatite pentru a raspunde unor niveluri ridicate de nutrienti pentru a produce in consecinta recoltele mari cu care suntem obisnuiti. Acest lucru implica mult mai mult effort din partea noastra, asigurarea unei bune fertilitati a solului prin diverse mijloace si ulterior protejarea de boli si daunatori. Nu in ultimul rand infiintarea unei culturi de plante anuale implica lupta cu buruienile, pe cand plantele perene incep sezonul ca plante mature, care se dezvolta in ritm accelerat.

Gradina minimalista este foarte permisiva. Am o fereastra larga de timp pentru a efectua lucrarile de intretinere, de obicei toamna sau primavara, si nu este nici o tragedie daca lipsesc perioade mai lungi de acasa.

Gradina minimalista este o forma complementara gradinii de legume traditionala, fiind o sursa de hrana in special in perioada de primavara si vara timpurie, inaintea aparitiei primelor recolte in camp. Acesta este exact sezonul cand plantlee perene cresc cel mai mult, alimentate de rezervele acumulate in radacini. Restul sezonului este pentru producerea de seminte si acumularea de nutrienti in radacini. Vara si toamna este sezonul semintelor, iar toamna tarziu – al radacinilor. Desi nu ne poate furniza toate ingredientele pe pare ni le-am dori, poate cel putin furniza primavara o parte considerabila a verdeturilor pe care avem nevoie.


Este inceputul lunii februarie, si iata in cateva imagini ce pot gasi in gradina. Gradina minimalista se apropie de foraging prin insasi atitudinea pe care o avem atunci cand culegem. Senzatia nu este ca merg sa culeg din recolta, ci ca merg sa “vanez” ingredientele pentru urmatoare masa, avand grija sa culeg responsabil si sa nu daunez plantelor dincolo de limita lor de rezilienta. In cazul plantelor anuale care se autoinsamanteaza trebuie sa am grija sa las suficiente plante viguroase penru a-si urma cursul vietii si a produce semintele anului urmator. Multumesc!


Si iata gradina la potentialul ei maxim, exprimata in iunie anul trecut printr-o salata din mai multe specii de plante.


Pentru specii care va sunt necunoscute puteti consulta Plants For a Future, o arhiva deosebit de utila unde veti gasi aproape orice specie cu informatii despre comestibilitate, propagare, mediu de crestere etc.

In fine, daca va intereseaza speciile de plante pe care le “cultiv”, am un oarecare excess de seminte, detalii aici.


Seminte

Seminte pentru o gradina minimala, padure gradina si nu numai – lista cu ce am in excess


Close Menu