imagine: agricultura naturala a lui Fukuoka

---

Ideea unei agriculturi “mai naturale”, mai respectuoasa fata de natura si viata, poate parea unora idilica, dar este o necesitate acuta si, din fericire, realizabila a timpurlor noastre, fiindca are deja o mica istorie.

Iata numele catorva pionieri si deschizatori de drumuri: Masanobu Fukuoka, Emilia Hazelip, Ruth Strout, Jean Pain, Rudolf Steiner, Alan Chadwick, John Jeavons, Eliot Coleman, Bill Mollison, Martin Crawford, Sepp Holzer, Perrine si Carles Hrvé-Guyer, Ruth Stout, Elaine Ingham, Allan Savory, Edward Faulkner, Wes Jackson, Gabe Brown, Christine Jones, Ademir Caligari, Paul Gautschi, Ernst Götsch. Si cateva sisteme care au ajuns sa capete un nume: agricultura naturala, agricultura sinergetica, agricultura sintropica, agricultura biodinamica, agricultura bio-intensiva, agricultura regenerativa, agroecologia, permacultura, gradina permaculturala, padurea gradina, gradina pentru piata, gradina intensiva, sistem agri-silvo-pastural, sisteme pastorale, livada permaculturala, sistemul keyline, agricultura fara cultivare “no-dig”. Cele doua cercuri se intersecteaza, dar nu sunt incluse unul in altul.

---

De ce este nevoie de noi practici agricole

Omenirea are din pacate o intreaga isotire a folosirii si exploatarii necorespunzatoare a resurselor naturale, acestea nu sunt inventii ale timpurilor moderne, ci doar aspecte care sunt exacerbate de ritmul dezvoltarii alimentate cu petrol. Sunt multe statiscitici ingrijoratoare legate de practicile agricole curente, precum nivelul de eroziune al solurilor, fenomenul de desertificare, chimizarea solurilor, poluarea apelor, cantitatea de calorii investite pentru cantitatea de calorii obtinute, pierderea habitatelor naturale etc. Suntem de fapt nevoiti sa intelegem ca practicile noastre agricole ne influienteaza viitorul.

In al doila rand cunoasterea microbiotei solului si a interactiunilor cu plantele arunca o lumina noua asupra proceselor care au loc in sol in natura si in terenurile cultivate. Am prezentat anterior consecintele aratului (asupra fertilitatii solului, structurii, compacarii, apsorbtiei de apa) si rolurile multiple pe care le indeplinesc microorganismele din sol (in creerea structurii solului, nutritia plantelor, reciclarii si punerii in circuit a diversilor nutrienti).

Intelegem ca trebuie sa lucram cu natura si sa respectam anumite lucuri nu doar din dorinta de a imita mersul naturii din principiu, ci deoarece intelegem ca exista mecaisme importante, formate, ajustate si perfectionate de-a lungul a milenii care fac ecosistemele sa functioneze in echilibru. Natura, padurea sau campia, s-au doverdit a fi incontestabil ecosistme mult mai abundente, prospere si stabile decat orice a incercat sa creeze omul prin “viclenie” in agricultura, cel putin pana la un anumit punct in istorie.

Toate aceste motive, si nu numai, au motivat si motiveaza omeni in incercarea de a rezolva “problema agriculturii”, si de a reconcilia practicile agricole cu mersul ecosistemului.

---

Principiile noilor practici agricole

Diversi deschizatori de drumuri au formulat diverse puncte, principii sau recomandari ale abordarii proprii, dar chiar si privind per ansamblu mecamismele prin care functioneaza ecosistemele terestre, intelegem ca orice forma de agricultura mai apropiata de natura va respecta, plus sau minus, cateva din urmatoarele:

• deranjarea minima, ocazionala, punctuala si de preferinta deloc a solului. Deorece intelegem ca orice forma de cultivare a solului, si mai ales in adancime, afecteaza o data cu microbiota din sol, totalitatea caracterelor dezirabile ale solului
• acoperirea suprafetei solului in mod continuu, fie cu mulci, fie cu plante, chiar si in perioada de repaus vegetativ, pentru a impiedica compactarea si a hrani si proteja comunitatiile de organisme din sol
• prezenta unor plante vii in sol cat mai mult timp posibil, pentru a hrani biota din sol si pentru a absorbi nutirenti
• diversitate biologica de plante cultivate – care au un efect sinergetic cumulativ, formeaza o comunitate in care membrii se sustin reciproc, daunatorii au impact mai mic, iar hrana pentru sol este diversificata
• densitate mare de plante cultivate – pentru a capta la maxim energia solara, pentru a proteja suprafata solului de interperii, si a amortiza diferentele de temperatura; poate implica policulturi, culturi intercalate, succesive etc.
• integrarea unei faune cat mai diverse, inclusiv a animalelor domestice – ajuta la controlul daunatorilor, contribuie la fertilitatea solului; ierbivorismul ocazional stimuleaza cresterea plantelor
• integrarea plantelor perene – arbori, arbusti sau plante ierboase – care au sisteme de radacini mult mai puternice decat ale plantelor anuale, sunt usor de intretinut, mentin solul in viata pe tot parcursul anului, pot fi sursa de materie organica, pot crea microclimat si adapost pentru specii mai sensibile etc.
• optional, folosirea compostului si a ceaiului de compost in principal pentru coloniazarea solului cu microoganisme
• evitarea substantelor chimice de orice fel; chiar si fertilizatorii au un efect daunator deoarece descurajeaza plantele sa formeze asocieri cu microbiologia din sol, pe langa efectele de poluare a apelor

---

Provocari

Sunt mai multe aspecte, dincolo de accesul la informatii si ateliere, pentru care cred ca abordarile mentionate nu s-au extins mai mult decat au facut-o:

• unele abordari sunt relativ noi, si au luat timp pentru a fi rafinate, altele au deja cateva decenii in spate. Multe din abordarile mai vechi nu au beneficiat de informatiile aflate mai recent; s-au dezvoltat prin simpla observare a naturii sau din dorinta de a minimaliza efortul depus sau de a armoniza agricultura cu o atitudine asupra vietii, adesea spirituala sau filozofica – care nu poate fi receptata de oricine. Deasemenea, primele rezultate au fost aplicabile la scara mica, de gospodarie, nu de agricultura in camp deschis la scara mare, si de aceea s-a crezut multa vreme ca formele mai naturale de agricultura vor ramane “la margine” si nu vor putea afecta marii producatori.
• nu toate sistemele de agricultura sunt transferabile oriunde in lume. Este necesata tot timpul o adaptare la propriul context, conditii de clima, de vegetatie, de sol, de nivel hidrologic etc. De exemplu conceptul de padure gradina capata forme diferite in diverse zone climatice, iar conceptele agriculturii sintropice nu pot fi transferate ad-literam intr-o clima temperata continentala – este inca un subiect in cercetare, nu s-au obtinut inca rezultate concludente. Chiar si integrarea unui spectru larg de culturi verzi intre culturile de productie poate necesita experimentare prealabila pentru fiecare tara si microclimat.
• unele tehnici implica utilizatrea de materiale greu accesibile: cantitati mari de anumite feluri de materii organice sau utiliaje specializate – fapt care impiedica clar adoptarea tehnicilor agricole noi relevante la scara mare
• exista o pluralitate de tehnici si abordari, unele foarte specializate; este o harta inca dificil de navigat, sunt putine persoane care cu experienta sau publicatii care abordeaza mai multe domenii, pentru a obtine o viziune de ansabmlu.
• trecerea de la sisteme conventionale la sisteme naturale este posbil sa nu se poate produce dintr-o data. Pot fi necesare eforturi consecvente intr-o directie buna pentru a reface structura si functionalitatea unui sol degradat, alteori trebuie sa avem intelepciunea sa diagnosticam o situatie si sa aplicam ajustari.

---

---