Asocieri de cultura si plante companion

Asocieri de cultura si plante companion


Atunci cand formam asocieri de culturi sau plante in gradina, fie pornind de la ideea folosirii cat mai eficiente a spatiului sau de la ideea obtinerii unor servicii precum rezilienta si stabilitate, rezistenta la boli si daunatori, varietate de produse etc., beneficiile sunt de ambele parti.


Tabelul cu plante companion

Pentru cine nu stie, desi conceptul de plante companion este destul de raspandit intre iubitorii de gradina…. Pornind de la ideea ca plantele, ca si oamenii de altfel, au anumite afinitati (si antipatii) si se dezvolta mai bine in compania unora sau altora dintre semeni, intrebarea este care sunt asocierile benefice, neutre sau daunatoare, si eventual care sunt principiile de ordin general care sprijina aceste informatii. Tipurile de asocieri sunt adesea sintetizate in tabele si probabil veti descoperi, mai devreme sau mai tarziu, ca exista diferente de la sursa la sursa. Acesta este un prim indiciu al unui grad de subiectivitate si al faptului ca lucrurile nu trebuie luate ad-literam; este important sa intelegem care sunt principiile care stau in spatele acestor asocieri si sa gandim cu propria minte. Cu atat mai mult daca avem de-a face cu plante mai putin curente care, prin urmare, nu au fost obiect de studiu si nu apar in nici un tabel.

Exista o explicatie pentru ocazionala variabilitate a informatiilor din tabele. Desi practica asocierii plantelor de cultura este si veche si a fost si oarecum raspadita (a se vedea asocierile porumb – fasole – cataratoare – dovleac sau dovlecel cultivate de amerindieni in diferite variante, gradinile familiale europene, destul de diversificate, si practica destul de raspandita a asocierii porumbului si leguminoaselor) conceptul de plante companion este practic adus la lumina de miscarea organica, de agricultura biodinamica si de permacultura (toate in anii 60-80). Anterior, informatiile despre asocierea plantelor nu a ajuns in tratatele de agricultura ale vremii si s-au transmis pe cale orala, probabil si deoarece mecanismele care stateau in spatele diferitelor relatii nu erau bine cunoscute si nici atat de clare ca in cazul “celor trei surori” ale amerindienilor. Asa se face ca tabelele folosite de gradinari sunt o combinatie de observatii (personale sau transmise) si informatii furnizate de stiinta conventionala sau neconventionala (si prin urmare nerecunoscuta in unanimitate). In acesta din urma categorie se afla informatii calitative aflate prin cristalizare senzitiva, procedura specifica biodinamicii in care extrasele de plante sunt amestecate in solutii cu saruri si cristalele formate in urma evaporarii lente sunt analizate din punct de vedere al armoniei.

Pe scurt, informatiile din tabele si cartile populare de gradinarit nu sunt in general genul de informatii care s-au verificat prin investigatii stiintifice cum intelegem in sens clasic, replicate si confirmate. Insa absenta probei nu este dovara absentei, cum se spune.


Aspecte de alopatie

Felul in care plantele folosesc mecanisme ale alopatiei in competitia cu alte plante este inca un subiect mistrios, cunoastem destul de putine plante cu efect aleopatic puternic. Plantele elibereaza in mediu un numar considerabil de compusi chimici (metaboliti secundari) cu potential alochimic care au roluri multiple inclusiv in apararea fata de ierbivore, atragerea de polenizatori, suprimarea germinarii semintelor etc. Desi sunt eliberati in mediu prin mai multe cai (pe cale volatila, prin exudati, prin desompunerea resturilor vegetale moarte, prin spalare), majoritatea intra in contact cu solul si reteaua trofica din sol unde, in functie de o paleta larga de variabile (temperatura, umiditate, ph, cantitatea de argila si materie organica, vigoarea si diversitatea microbiotei), sufera modificari si scad in concentratie. Si, ca lucrurile sa fie si mai complicate, majoritatea compusilor au efect stimulant in doze mici si inhibitor in doze mari (sau invers). Dintre speciile de plante cu efect alopat negativ cert, cea mai cunoscuta este nucul (fapt observat inca din antichitate), dar nu exista vreo lista exhaustiva de plante cu alopatie remarcabila. Alte plante cunoscute sunt sorgul, floarea soarelui si cerealele, care inhiba in general germinarea semintelor de buruieni.


Cum asociem plantele, cum formam asocieri de cultura

Lasand la o parte efectele necunoscute si probabil de impact mic ale alopatiei dintre plantele curent cultivate, putem gandi diverse asocieri de plante pornind de la consierente legate de minimalizarea competitiei si favorizarea de asocieri benefice. De remarcat ca, decat sa folosim reguli, este mai util sa formulam considerente si recomandari. Este rar sa putem forma asocieri perfecte.


Asocierile trebuie sa reduca in orice moment competitia pentru resurse (spatiu, insorire, apa, nutrienti) si sa maximizeze utilizarea lor. Iata cateva aspecte:

  • folosirea de plante cu arhitecturi diferite sau complementare in sol si in afara solului: plante inalte cu plante joase, radacini pivotante cu radacini fibroase, radacini adanci cu radacini mai superficiale, frunzis aerisit in partea de sus si frunze late in partea de jos etc.
  • putem considera evolutia plantelor in timp, ideal ar fi sa asociem plante cu ritmuri de crestere diferita sau care nu se maturizeaza in acelasi timp, astfel incat maximul necesarului de nutrienti sa nu coincida; putem alge sa introducem speciile in momente de timp diferite
  • aranjarea spatiala si densitatea influienteaza caracterisitcile recoltei dar si aspecte de sanatate si igiena
  • utilizarea de specii rustice, cu maturitate timpurie sau tarzie poate servi pentru a creea complementaritate

Plantele pot fi influientate benefic de mediul in care traiesc:

  • unele specii pot crea un microclimat care sa sustina dezvoltarea altora (prin umbrire, acoperirea solului si evitarea pierderii de apa prin evaporare, prin protectie fata de vant etc.)
  • unele specii pot fi sport fizic pentru altele (fasolea cataratoare si porumbul, vita-de-vie si arborii)
  • exista cateva categorii functionale care aduc in final beneficii intregului sistem: fixatorii de azot, acumulatorii dinamici, plantele nectarifere sau bogate in polen care atrag polenizatori si pradatori
  • plantele care nu formeaza asocieri micorize nu trebuie sa predomine o suprafata timp indelungat
  • plantele care acopera bine solul inhiba germinrea semintelor de buruieni
  • simpla diversitate a familiilor de plante scade presiunea bolilor si daunatorilor prin efect de dilutie
  • evitarea folosirii la scara prea larga de specii sau familii foarte succeptibile la daunatori
  • folosirea de plante aromatice care deruteaza sau resping daunatori
  • folosirea de plante “capcana” care indeparteaza daunatori de specii mai sensibile
  • atentie la efectele alopatiei dintre plante

Alte considerente:

  • rotatia culturilor
  • aspecte practice de organizare spatiala, acces, recoltare, intretinere etc.
  • uneori este important sa limitam numarul de specii de pe o suprafata din motive practice de management

Marea arta

Iata arta la care au ajuns gradinarii din jurul Parisului in secolul XIX, una din rarele si cele mai complexe asocieri de culturi pastrate:

Primavara devreme in pat cald se seamana ridichi si morcov si apoi se transplanteaza rasaduri de salata. Ridichiile se recolteaza primele, lasand loc morcovului care creste intre salata. Frunzele morcovului vor iesi printre salata pana cand se recolteaza salata, dand morcovilor suficienta lumina si spatiu ca sa isi completeze cresterea. Dar imediat ce salata a fost recoltata, se planteaza rasad de conopida printre morcovi. Cand morcovii sunt scosi, conopida ramane singura pana la recoltare, cand pamantul e pregatit pentru urmatoarele recolte.

Acesti nivel intensiv de productie de-a lungul intregului an era alimentat de cel putin 100 si pana la 400 t de gunoi de cal / ha, in functie de cate paturi calde erau folosite.

dupa Eliot Coleman « The Winter Harvest Handbook »

Acest subiect face parte dintr-o discutie mai larga si interesanta despre biodiversitate pe care o recomand cu mare caldura. Diversitatea are efecte benefice in orice domeniu: diversitatea microbiologiei din sol, a plantelor, a insectelor si pradatorilor, diversitatea de alimente pe care o consumam, a informatiei cu care ne hranim mintea, a activitatilor pe care le desfasuram, a oamenilor din jurul nostru etc. Sa ne bucuram de ea!


Despre biodiversitate in natura si agricultura

Biodiversitatea este principalul motor al ecosistemelor

Lucrand cu natura – noile practici agricole

Ideea unei agriculturi “mai naturale”, mai respectuoasa fata de natura si viata, poate parea unora idilica, dar este o necesitate acuta si, din fericire, realizabila a timpurlor noastre.

Leave a Reply

Close Menu