Gradina padure va fi vesnic in trend

Forest gardens will never go out of fashion

Pentru ca oamenii vor sa se reconecteze cu natura ca intr-o ravnita gradina a Edenului care ne hraneste cu efort mimim si devine de-a lungul timpuli din ce in ce mai bogata si mai viguroasa.


De ce gradina padure va fi vesnic in trend? Cand oamenii vor sa re reconecteze cu natura in propriile gradini intr-un mod care sa nu fie sinomin cu o lupta interminabila impotriva ierburilor si buruienilor, gradina padure se remarca ca fiind cel mai intim mod de a gradinari in colaborare cu natura, ca intr-o ravnita gradina a Edenului care ne hraneste cu efort nimim. Fiindca, spre deosebire de alte sisteme de productie, gradinile padure bine concepute devin de-a lungul timpuli din ce in ce mai bogate si mai viguroase, iar plantele perene comestibile, in general necunoscute si neapreciate, sunt deosebit de nutritive.


Valoarea nutritiva

Ca plantele “salbatice” sau vegetalele perene sunt mult mai bogate in nutrienti decat cele domesticite, este un lucru pe care pasionatii de “salbaticiuni” il cam stiau deja. Martin Craword face in lucrarea de refeirnta “How to grow perennial vegetables” o comparatie intre cateva dintre cele mai nutritive vegetale anuale cultivate in mod obisnuit si cateva dintre cele mai fruntase legume ale gradinilor padure. A existat tot timpul loc de mai multe cercetari, caci plantele perene comestibile sunt deosebit de diverse si reprezinta o categorie neglijata si subutilizata de plante, care nu au facut nicodata obiectul unui studiu stiintific riguros – pana de curand.

In iunie anul acesta (2020), un stiudiu stiintific efectuat asupra speciilor de vegetale perene cultivate sau utilizate pe intreg globul de o echipa condusa de insusi Eric Toensmeier, coautorul cartii de referinta “Edible Frest Gardens”, ilatura orice urma de indoiala si trage o concluzie de ordin general: pe toate continentele si in toate zonele climatice, in comparatie cu vegetalele anuale cunoscute pe care le gasim in mod obisnuit in comert, vegetalele perene specifice locului prezinta nivele mult mai ridicate de nutrienti. (Articolul complet poate fi gasit aici.) Dintre cele peste 600 de specii analizate mai mult de jumatate (64%) au prezentat niveluri nutritionale superioare, dintre care unele au depasit chiar valoarea dubla. In contextul in care atat in tari putin dezvoltate cat si in tari industrializate, chiar daca din motive diferite, populatia sufera de carente, raspandirea mai larga a utilizarii vegetalelor perene marignale, neglijate sau uitate, precum si a plantleor culese din flora spontana, poate fi de mare folos.

Pentru cei care cunosc felul in care “lucreaza” planlele perene, valoarea lor nutritionala deosebita nu este decat o consecinta fireasca. Speciile perene au evoluat sa lucreaze intr-o simbioza fascinanta cu micorize (o categorie de fungi, mico= fungi si riza=radacina). Pentru majoritatea covarsitoare a acestor specii legaturile micorize sunt de fapt de importanta vitala – fara acestea, in special arborii si arbustii practic nu ar putea exista. Micorizele permit de fapt plantelor perene sa isi extinda si sa isi rafineze in mod covarsitor functiunea sistemul radicular, prin care extrag nutirentii din sol, si in special din fractiunea minerala a acestora – resursa care este practic inepuizabila – spre deosebire de plantele anuale cultivate, care valorifica cu precatere nutirentii ce sunt deja disponibili intr-o forma usor asimilabila in sol.

Iubitorii de plante salbatice stiu probabil de mult timp ca urzica este un superaliment subutilizat.

Gradinile padure sunt formate din policulturi de astfel de plante perene dispuse cu grija pentru a forma un supraorganism – un ecosistem – care este mai mult decat simpla suma a indivizilor. (Sublinez “cu grija” caci nu orice ghilda copiata de vruendeva va upravietui neaparat ca atare testul timpului fara masuri suplimentare.) Insa ele sunt interesante si din alte motive.


Efort minim, efect maxim

Gradina minimala (termenul l-am gasit relativ recent la Patrick Whitefield – “The Earth care Manual – A Permaculture Handbok for Britain and Other Temperate Climates”) are cateva puncte forte: necesita putin timp si energie pentru intretinere, contribuie la diversificarea dietei noastre prin alimente bogate in special in minerale si vitamine, este complementara gradinii traditionale ca perioada de recoltare. In plus, plantele perene sunt foarte rezistente la boli si daunatori si contribuie la protejarea solului, la captarea si reciclarea nutrientilor din sol primavara devreme cand solul este foarte umed si predispus la “spalare”.

Din punct de vedere ecologic si economic, sistemele de productie ale pricipalelor plante legumicole (si nu numai) sunt ceea ce in permacultura numim “o eroare de gradul 1” – adica un sistem destinat esecului deoarece exploateaza resursele pamantului si resursele umane deopotriva. In timp ce sistemele facute de om produc inegalitate si in final esueaza pentru ca nu sunt sustenabile, sistemele naturale, incepand cu modesta celula si terminand cu ecosistemele naturale, prezinta sintropie, adica devin cu fiecare moment care trece din ce in ce mai bogate si mai sanatoase – iar noi, designerii de permacultura, avem o pasiune de a crea si implementa sisteme cat mai santoase, care inmagazineaza resurse, inclusiv munca depusa si capitalul investit.

Deisi exista mai multe sisteme de productie sustenabile, traditionale sau moderne, nu este de mirare faptul ca gradinile padure au ajuns sa fie tehnica de productie cea mai reprezentativa pentru permacultura, deoarece sunt foarte accesibile, chiar si pe suprafete foarte mici, precum cea a unui simplu strat, dar si pentru ca ii reprezinta cel mai bine principiile; este o tehnica autosustenabila, viabila din punct de vedere ecologic, regenrativa, rezilienta, cu necesar de intretinere redus, functioneaza cu energie solara si munca putina. Sunt probabil cel mai intim mod de a “lucra cu natura” sau de a gradinari in colaborare cu natura, ca intr-o ravnita gradina a Edenului, unde putem obtine hrana cu minim de efort si unde principala activitate este cea de cules. Cu cat se indeparteaza mai mult de principiile ecologice, cu atat sistemele agricole necesita mai multa intretinere: pentru a infrana procesele de evolutie inspre o “salbaticie” de ordin superior (adica pentru eliminarea buruienilor), pentru a mentine nivelurile inalte ale fertilitatii solului cerute de plantele anuale de cultura, pentru mentinerea sanatatii si integritatii plantelor etc. – ca intr-un proces de “lupta” pe care ne-am obisnuit sa o ducem cu natura pentru obtinerea hranei.


Din aceste motive, consider ca padurile gradina vor ramane tot timpul de actualitate si ca vom ajunge in timp, ca societate, sa le apreciem din ce in ce mai mult. Stiati ca padurile gradina sunt de fapt un concept relativ nou doar in zonele temperate? Asa au fost gradinile familiale traditionale din zonele tropicale generatii de-a randul.


Pentru cei interesati realizez proiecte de design de permacultura, inclusiv gradina padure – [email protected]


Gradina minimala in permacultura

Intre foraging si horticultura

Seminte

Seminte pentru o gradina minimala, padure gradina si nu numai – lista cu ce am in excess


Close Menu