De ce aram?
Aram in principal deoarece asa ne-am obisnuit de-a lungul istoriei, civilizatia umana s-a bazat pe agricultura cu plug.
Este clar ca aratul si cultivarea solului se manifesta ca orice obicei prost. Este greu de iesit din hora. Din acest motiv este important sa discernem de ce aram si ce urmarim de fapt.
Aram in principal deoarece asa ne-am obisnuit de-a lungul istoriei. Asa cum la momentdat umanitatea a inceput sa domesticeasca plante anuale pentru hrana, in defavoarea plantelor perene (decizie buna sau rea ?), tot asa am decis sa ingrijim plante prin cultura. Este pur si simplu un drum pe care l-am luat. Ca urmare civilizatia umana s-a bazat pe agricultura cu plug. Practic civilizatia se considera ca a aparut in luncile fertile ale Orientului Apropiat, atunci cand o parte a populatiei a obtinut suficient surplus de recolta pentru a elibera o alta parte a popultiei de munca agricola. De aici provine statutul axiomatic, indicutabil, pe care l-a dobandit plugul.
Fiecare salt in evolutia plugului a usurat munca omului, i-a asigurat cu tot mai multa usurinta hrana si, in fine, a schimbat conditiile de trai ale populatiei si insasi intreaga planeta. De la simplul tarus de scormonit pamantul, la plugul primitiv, tras ulterior de animale, la plugul roman de metal, la plugul greu medieval cu brazdar simetric si, in fine, la plugul cu corman. Daca plugurile vechi strapungeau pamantul si il impingeau intr-o parte, fara sa acopere bine vegetatia, dar ofering ragaz pentru infiintarea culturilor, plugul cu corman deplaseaza in lateral si rastoarna brazda, controland foarte bine vegetatia spontana.
Aunci cand aram facem de fapt de fapt un gest de a intoarce o pagina noua, fie ca este vorba despre un teren pe care il luam pentru prima data in cultivare (ca sa destelenim terenul), sau de un teren cultivat anterior – deoarece tehnicile agricole traditionale nu ne permit sa mentinem permanent terenul la cote dezirabile (de afanare, pat germinativ, buruieni etc.).
Cand luam in folosinta un teren nou, este foarte important sa inlaturam vegetatia salbatica existenta, compusa in marea majoritate din plante perene sau bianuale, mai mult sau mai putin persistente. Cele mai de temut sunt cele care au muguri de crestere pe radacini si se inmultesc asadar prin diviziunea radacinii (pirul, volbura etc.). Plantele perene au prin natura lor o rezerva importanta de nutienti in radacini si o buna capacitate de regenerare. Plugul rezolva problema cu usurinta in cazurile usoare sau cu perseveranta in cazurile mai grele.
Partea si mai interesanta o reprezinta a doua categorie – terenurile pe care le folosim deja.Ogorul si straturile asa cum raman in urma culturii precedente nu sunt imediat un teren bun pentru insamantare.
Aram ca sa scapam de buruienile anuale existente. Binenteles ca terenul se umple de buruieni imediat ce nu il mai cultivam, doar acesta este rolul lor! Ideea ca ne-am putea scapa de buruienile anuale prin arat este o amagire temporara, caci ele nu sunt plante cu comportament specific, care prolifereaza tocmai in conditiile de mediu pe care noi le creem prin arat: lipsa de concurenta, supraoxigenarea solului si nivel temporar ridicat de azot in sol, sol cu o microbiologie puternic saracita, nefireasca si care nu prieste nici macar plantelor cultivate. Ele sunt gardieni ai solului si kitul de prim ajutor; un loc lipsit de vegetatie este sinonim in natura cu o catrastofa naturala.
Nici ideea ca am putea scapa de semintele pe care buruienile le produc in mod specific din abundenta si cu rapiditate nu este valabila, caci odata ingropate la adancime, unde germinarea nu ar mai avea succes, ele sunt lipsite de factorii declansatori ai germinarii (aerisire, nivel ridicat de azot, temperatura) si hiberneaza, pana cand sunt din nou aduse la suprafata – tot de plug. Asadar atunci cand aram nu facem decat sa creem o banca de seminte pentru anii urmatori.
Aram ca sa indepartam reziduurile de cultura in vederea insamantarii, dar si pentru a incorpora in sol balegar sau compost.
Trebuie sa nu uitam ca resturile vegetale sunt hrana importanta pentru biologia din sol, si una din vergile importante in reciclarea nutirentilor. Materia organica este felul in care natura inmagazineaza nutrienti, in forme de pastrare optime, reciclabile, fabile, usor accesibile plantelor.
In orice mediu natural, materia organica ramane la suprafata, in grija tuturor formelor de viata: rame, microartropode, bacterii si fungi. Orice ramane la suprafata solului dispare mai devreme sau mai tarziu, in functie de complexitatea structurii materiei si de puterea microbiolobiei solului. Ca si curiozitate, ce mai ridicat nivel al descompunerilor din sol are loc iarna, in zonele temperate, sub zapada, la interfata solului cu filmul de apa. Deasemenea, majoritatea descompuntorilor traiesc in straturile superficiale ale solului, unde oxigenarea este mai puternica, iar descompunerile produse in mediu anaerob sunt in general periculoase datorita componentilor fitotoxici rezultati.
Aram ca sa spargem solul, sa il decompactam si sa creem un bun pat germinativ. Acest efect nu poate fi decat aparent si de scurta durata, deoarece, asa cum am vazut mai demult, aratul este cauza directa dar si indirecta a compactarii, prin distrugerea structurii naturale a solului si a microbiolobiei care o formeaza. In lipsa unei componentei biologice puternice, simpla compnenta geologica (nisipul, lutul si argila) este predispusa compacarii sub actiunea apei. Chiar si doar prin impactul picaturilor de ploaie se formeaza o crusta care dauneaza proceselor din sol prin lipsa de oxigen.
Aram ca sa aerisim solul. Am vorbit anterior despre impactul negativ pe care il are supraoxigenarea solului in gestionarea nutrientilor. Intr-un cadru natural, biologia asigura prin activitatea ei oxigenarea solului atat cat trebuie, iar felul controlat in care aerul patrunde prin pori asigura autocontrolul proceselor biologice prin care se elibereaza nutrienti.
Aram ca sa “invigoram” solul. Prin aceasta se face referinta la cresterea productivitatii care se resimte in urma aratului – cel putin pana la un punct. Aceasta se datoreaza mineralizarii materiei organice si consumului exagerat de nutrienti in maniera nesustenabila. Probleama fertilitatii si a eroziunii solului bantuie umanitatea inca de la inceputurile agriculturii, si este posibil sa fi contribuit la decaderea unor asezari sau chiar civilizatii.
“…plugul cu cormană, folosit în prezent în fermele din toată lumea civilizată, este cea mai puţin satisfăcătoare unealtă de pregătire a terenului pentru producerea recoltelor. Poate că această afirmaţie sună ca un paradox, având în vedere faptul că de aproape un secol există o ştiinţă a agriculturii, şi că savanţii agronomi au folosit şi au aprobat aproape în unanimitate utilizarea plugului cu cormană. Cu toate acestea, afirmaţia de mai sus este adevărată şi poate fi susţinută cu dovezi. De fapt, multe dintre dovezi ne-au fost furnizate, într-o manieră stângace, chiar de către oamenii de ştiinţă. Adevărul este că nimeni nu a formulat vreodată o motivaţie ştiinţifică pentru arat. Mulţi profesori erudiţi au trecut prin momente stânjenitoare în faţa claselor de studenţi care solicitau să li se arate de ce nu ar fi mai bine să se depună toată materia organică la suprafaţa solului în loc să fie îngropată, aşa cum se face cu plugul.
Întreaga construcţie a „raţionamentului“ despre administrarea solului a fost bazată pe prezumţia axiomatică a corectitudinii aratului. Însă aratul nu este corect.
Edward H. Faulkner, “Nebunia aratului” 1943
